Dacă e să urăsc ceva la orice job, sunt incompetenții. Nu pot să suport oamenii care nu știu nici 2 vorbe despre ceea ce ar trebui să facă, dar totuși se dau mari șefi. Și cât am lucrat în televiziune, și cat am lucrat în juridic, și în educație, m-au scos din sărite oamenii care nu își văd lungul nasului.
Incompetenți și aroganți
Ceea ce mi se pare și mai grav, este că ei știu cât sunt de incompetenți, ei știu că dacă vine cineva cu pregătire în firmă, locul lor e în pericol. Și uite de aia îi sabotează pe oamenii care fac, care muncesc și care au capacitate.
Incompetenții și fotoliile lor. Nimeni nu îi poate da jos de pe tronul lor. Pentru că vor avea grijă să te distrugă profesional, emoțional și psihic înainte ca tu să realizezi că ești mâncat și săpat.
Nu cred că este lucru care să mă deranjeze mai tare la relații ca incompetența. Și da, sigur, înțeleg, înveți, poate ai primit o pălărie mai mare decât poți duce și poate că o vei merita in 1-2 ani de muncă. Important e ca până ajungi acolo să nu îți arogi credite pe care le deții. Și să mai și afișezi atitudinea: ”da, ce?! Ce am facut?!”
Incompetența ar trebui tratată ca o boală a locului de muncă și tratată cu concediere…
Lasă un comentariu