Abby Sîrbu – hai să fim sinceri

Cum se face adaptarea blândă?

Gata, a venit vremea ca micul bibelou al casei să iasa din casă, sa iasă în lume și să o descopere pe cont propriu. Mama, tata, bunica, bunicul, cealaltă bunică, celălalt bunic, mătușile, unchii, verișorii, nașii, toți stiu. Toata lumea așteaptă debutul în lumea de afară a campioului. Părinții au cautat prin tot cartierul cea mai bună gradiniță pentru comoara lor.

Și vine ziua, se pleaca la gradi cu genți, ghiozdane, dosar de acte, avizul medical luat pe ultima suta de metri, e la loc de cinste, pe prima pagina a dosarului, părinți gâtuiți de emoție, copil încantat că merge undeva… cu nume gradiniță. A fost mai mereu, la vizionări. E bine, sunt copii, jucării, cateva doamne, mari ca mama și tata și bineînțeles, sunt acolo si mami si tati. Așa a fost mereu. Au mers la mai multe grădinițe, dar mami și tati au mers peste tot.

Ei, si vine momentul despărțirii, o doamnă pe care parcă a vazut-o odată zice că de acum o să stea cu ea, mami și tati spun PA, îl pupă, au ochii în lacrimi, iar piticul, a rămas singur. Singur pe lume?! Unde sunt mami și tati?! Cum au putut să îl lase? O sa prindă ușa și o să urle cât poate de tare după ei, poate il aud și se întorc.

Cam asta este realitatea fiecărei adaptări la grădiniță. Plans, confuzie și multă vină. Dar există câțiva pași simpli pentru a fi mai ușor.

1. Adaptarea începe acasă, cu mult înainte de prima zi. Repetiția este esențială pentru siguranța emoțională a copilului. Spune-i că vei veni după el în fiecare zi. Aveam odata o fetiță la grupă, aveam 1 an si 8 luni. Nu știa să îmi spună că îi e foame, că îi e somn sau ce mai face. Știa doar 4 lucruri: ”pipi”, ”caca”, ”vine mama” și ”vine tata”. În fiecare zi, timp de o lună, oridecâte ori își amintea că mami și tati nu sunt cu ea, își repeta: ”vine mama, vine!”, ”vine tata, vine, da!” Și îi piereau lacrimile din ochi ca prin magie.
2. Povesteste-i programul de la gradinită, dar în pași mici: ”Mergi, te descalți, te speli pe mâini, mananci, mergi în sala de grupă, faci activități cu doamna educatoare, te joci cu copiii, te speli din nou pe mâini, mănânci, apoi vine mama/tata”. E foarte important fiecare pas. Am avut copii care au refuzat sa se schimbe în papucei de interior pentru că: ”Mami nu a spus că fac asta, a spus că merg și mănânc direct.” Folosiți rutine verbale clare, fără ambiguități.
3. Arătați poze cu grădinița, educatoarea, curtea, sala de grupă. Puțini părinți iau în considerare aceasta ca o opțiune, dar lucrează ca o magie. O mamică, m-a rugat cu o zi înainte de prima zi, să îi dau o poza cu colegii copilului si numele lor. A doua zi, când a intrat băiețelul în grupă, a ajuns într-un loc cu fețe familiare. Nu ne-a scutut de plâns, despărțirea este mereu grea. Dar acomodarea socială a fost foarte rapida. Până la finalul săptămânii îi spunea mămicii povești despre fiecare coleg.

Nu uitați, predictibilitatea reduce anxietatea.